coșciúg (coșciúge),
s.n. –
1. (Mold.)
Coșniță. –
2. Sicriu. Sb.
kovĭčegŭ „
cutie” (Cihac, II, 65; Conev 72), cf. bg., sb.,
rus.
kovčeg;
fonetismul a
fost influențat de
analogia cu
coș (cf. Hasdeu,
Col. Traian, 1883, 244).
Pentru semantism, cf. Șeineanu,
Semasiol., 185; și Vaillant,
BL, XIV, 12,
pentru istoria cuvîntului sl.