, coabitez, vb. I. Intranz. (Jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [Pr.: -co-a-] – Din fr. cohabiter, lat. cohabitare.
vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coabitéz, 3 sg. și pl. coabiteáză
intranz. A locui împreună; a conviețui; a conlocui. [Sil. co-a-] /<lat. cohabitare, fr. cohabiter
vb. I. intr. (Despre un bărbat și o femeie) A locui împreună, în aceeași casă; a conviețui. [Pron. co-a-, p.i. -tez, coabít. / cf. lat. cohabitare, fr. cohabiter].