coabitații, s.f. (definitie/juridic">Jur.) Coabitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitation.
s. v. coabitare.
s. f. (sil. co-a-) → abitație
s.f. Coabitare. [Var. coabitațiune s.f. / cf. lat. cohabitatio, fr. cohabitation].
s. f. coabitare. (< fr. cohabitation, lat. cohabitatio)