, coborâșuri, s.n. Coborâre; (concr.) drum sau loc care coboară (în pantă); povârniș. [Var.: pogorấș s.n.] – Coborî + suf. -âș.
s. 1. v. coborâre. 2. v. pantă.
≠ suiș, urcuș
s. n., pl. coborâșuri
n. Teren care coboară (unind două puncte situate la altitudini diferite). /a coborî + suf. ~âș