, -Ă, cocainomani, -e, s.m. și f. Persoană care folosește sistematic cocaina ca stupefiant. [Pr.: -ca-i-] – Din fr. cocaïnomane.
s. m. (sil. -ca-i-), pl. cocainománi
m. Bolnav care sufe-ră de cocainomanie. [ Sil. -ca-i-] /<fr. cocaï-nomane
s.m. și f. Cel care ia cocaină în mod abuziv pentru a-și produce stări de euforie. [Pron. -ca-i-. / < fr. cocainomane].
s. m. f. toxicoman care folosește cocaina ca stupefiant. (< fr. cocaïnomane)
s.f. Obișnuință morbidă de a folosi cocaina ca stupefiant; viciul cocainomanului. [Pr.: -ca-i-] – Din fr. cocaïnomanie.
s. f. (sil. -ca-i-), art. cocainomanía, g.-d. cocainomaníi, art. cocainomaníei
f. Stare patologică rezultată din introducerea excesivă în organism a cocainei. [Sil. -ca-i-no-ma-ni-e] /<fr. cocaïnomanie
s.f. Folosire abuzivă de cocaină pentru provocarea unor stări de euforie. [Pron. -ca-i-, gen. -iei. / < fr. cocainomanie].
s. f. folosire abuzivă de cocaină. (< fr. cocaïnomanie)