cochetez, vb. I. Intranz. A căuta să placă, să atragă atenția, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-un mod de comportare atrăgător; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.
vb., ind. prez. 1 sg. cochetéz, 3 sg. și pl. cocheteáză
intranz. A fi cochet; a face cochetării. /<fr. coqueter