definiția cocie definiție dex

, cocii, s.f. (Înv. și reg.) Trăsură (ușoară). ♦ Căruță. [Acc. și: cócie] – Din scr. kočija, magh. kocsi.

, cocii, s.f. (Înv. și reg.) Trăsură (ușoară). ♦ Căruță. [Acc. și: cócie] – Din scr. kočija, magh. kocsi.

s. v. birjă, căruță, trăsură.

s. v. birjă, căruță, trăsură.

s. f., art. cocía, g.-d. art. cocíei; pl. cocíi, art. cocíile

s. f., art. cocía, g.-d. art. cocíei; pl. cocíi, art. cocíile

s.f. – Trăsură, caleașcă. – Mr. cucie. Bg., sb. kočija, din mag. kocsi „din orașul Kocs” (Miklosich, Fremdw., 99; Cihac, II, 66; Meyer 203), cf. germ. Kutsche. Der. directă din mag. (Gáldi, Dict., 118), este mai puțin sigură. – Der. cocier, s.m. (vizitiu), din sb. kočijar; cociaș, s.m. (vizitiu), din sb. kočijaš; cociș, s.m. (vizitiu), din mag. kocsis. Înv. în limba literară, se folosește în Banat și Trans.

s.f. – Trăsură, caleașcă. – Mr. cucie. Bg., sb. kočija, din mag. kocsi „din orașul Kocs” (Miklosich, Fremdw., 99; Cihac, II, 66; Meyer 203), cf. germ. Kutsche. Der. directă din mag. (Gáldi, Dict., 118), este mai puțin sigură. – Der. cocier, s.m. (vizitiu), din sb. kočijar; cociaș, s.m. (vizitiu), din sb. kočijaš; cociș, s.m. (vizitiu), din mag. kocsis. Înv. în limba literară, se folosește în Banat și Trans.