cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A răsfăța, a răzgâia. 4. Refl. și tranz. A (se) înfofoli. – Din cocoloș.
vb. v. boți, încotoșmăna, înfofoli, mototoli, șifona.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșésc, imperf. 3 sg. cocoloșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cocoloșeáscă
tranz. 1) A face să se cocoloșească. 2) (fapte reprobabile) A tăinui în mod intenționat, prezentând într-o lumină favorabilă; a mușamaliza. 3) (mai ales copii) A îmbrăca în haine multe și groase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a încotoșmăna. /Din cocoloș