s.f. Știință specială a istoriei care studiază manuscrisele din punctul de vedere al obiectului în sine și nu al textului. – Din fr. codicologie.
s. f., art. codicología, g.-d. art. codicologíei
s.f. Disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu atât ca purtătoare ale unui text, cât ca având o viață proprie. ♦ Istorie a colecțiilor, a stărilor și a condițiilor de păstrare etc. a manuscriselor. [< fr. codicologie, cf. gr. codex – carte, logos – știință].
s. f. disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu ca purtătoare ale unui text, ci ca obiecte de sine stătătoare. ♢ istorie a colecțiilor, a modului și a condițiilor de păstrare etc. a manuscriselor. (< fr. codicologie)