, coincidenți, -te, adj. (Rar) Care coincide. [Pr. : co-in-] – Din fr. coïncident.
adj. (Mat.) Care coincide. [Pron. co-in-. / < fr. coincident].
adj. care coincide. (< fr. coïncident)
, coincidențe, s.f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [Pr. : co-in-] – Din fr. coïncidence.
s. 1. v. concordanță. 2. potriveală, potrivire, (pop.) loveală. (E o simplă ~.)
s. f. → incidență
f. 1) Caracter coincident; concordanță; congruență. ~a figurilor. 2) Eveniment care se produce întâmplător împreună cu altul; concurs de circumstanțe. Prin ~. ~ curioasă. [G.-D. coincidenței; Sil. co-in-] /<fr. coïncidence
s.f. Potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc. ♦ Stare a două lucruri care coincid; potrivire, nimereală. [Cf. fr. coincidence, it. coincidenza].
s. f. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalență, concordanță. (< fr. coïncidence)