s. f., pl. coinstigatoáre
, -OÁRE, coinstigatori, -oare, s.m. și f. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni. [Pr.: co-in-] – Co + instigator.
s. m. (sil. -sti-ga-), pl. coinstigatóri
s. m. f. instigator împreună cu alții. (< co- + instigator)