, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦ Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. – Colț + suf. -os.
adj. (rar) colțat. (Un obiect ~.)
adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlce-vitor, scandalagiu.
adj. m., pl. colțóși; f. sg. colțoásă, pl. colțoáse
1) Care are colți; cu dinți mari și ascuțiți. 2) fig. Care este rău de gură. 3) fig. (despre oameni) Care are oase mari, cu articulații proeminente; osos; ciolănos. /colț + suf. ~os