, colaționări, s.f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. [Pr. : -ți-o-] – V. colaționa.
s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. colaționării; pl. colaționări
s.f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei; colațiune. [< colaționa].
colaționez, vb. I. Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collationner.
vb. (înv.) a posledui. (~ un text dactilografiat.)
vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. colaționéz, 3 sg. și pl. colaționeáză
tranz. (manuscrise, copii etc.) A compara pentru a stabili exactitatea sau pentru a constata asemănările și deosebirile. [Sil. -ți-o-] /<fr. collationer
vb. I. tr. A confrunta o copie cu originalul; a verifica dacă un document este complet și corect. ♦ A compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. [Pron. -ți-o-. [< fr. collationner].
vb. tr. a confrunta o copie cu originalul. ♢ a compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. (< fr. collationner)