, coaboratori, -oare, s.m. și f. Persoană care colaborează (la o acțiune, la o lucrare, la o publicație). – Din fr. collaborateur.
s. (înv.) conlucrător. (Are un ~ foarte capabil.)
s. m., pl. colaboratóri
m. și f. 1) Persoană care colaborează. 2) Persoană care participă în calitate de autor de articole, studii etc. la o publicație periodică. ~ la un ziar. 3) Persoană care lucrează într-o instituție științifică sau de cultură. ~ științific. /<fr. collaborateur
s.m. și f. Cel care colaborează cu cineva la o lucrare, la elaborarea unei opere științifice, artistice etc. ♦ Cel care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent. [Cf. fr. collaborateur].
s. m. f. cel care colaborează. ♢ cel care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent. (< fr. collaborateur)
s. f., g.-d. art. colaboratoárei; pl. colaboratoáre