, colăcării, s.f. (Pop.) Orație de nuntă. – Colăcar + suf. -ie.
s. orație, (reg.) conăcărie. (~ spusă la o nuntă țărănească.)
s. f., art. colăcăría, g.-d. art. colăcăríei; pl. colăcăríi, art. colăcăríile
f. 1) Local unde se fabrică sau se vând colaci. 2) pop. Ocupația colăcarului. [Sil. -ri-e] /colac + suf. ~ărie