colapsuri, s.n. Insuficiență circulatorie periferică, manifestată prin pierderea oricărei forțe, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, puls rapid și foarte slab etc. [Acc. și: cólaps] – Din lat., fr. collapsus.
colapsuri, s.n. Insuficiență circulatorie periferică, manifestată prin pierderea oricărei forțe, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, puls rapid și foarte slab etc. [Acc. și: cólaps] – Din lat., fr. collapsus.
n. Scădere bruscă a funcțiilor vitale, însoțită de pierderea cunoștinței, datorită unei insuficiențe circulatorii. /<lat., fr. collapsus
n. Scădere bruscă a funcțiilor vitale, însoțită de pierderea cunoștinței, datorită unei insuficiențe circulatorii. /<lat., fr. collapsus
s.n. Stare patologică foarte gravă, manifestată printr-o scădere bruscă a puterii și încetarea treptată a funcțiilor cardiace, însoțită de pierderea cunoștinței. ♦ Prăbușire a pereților celulelor vegetale ca urmare a eliminării apei libere din golurile celulare. [Pl. -suri. / < fr., lat. collapsus].
s.n. Stare patologică foarte gravă, manifestată printr-o scădere bruscă a puterii și încetarea treptată a funcțiilor cardiace, însoțită de pierderea cunoștinței. ♦ Prăbușire a pereților celulelor vegetale ca urmare a eliminării apei libere din golurile celulare. [Pl. -suri. / < fr., lat. collapsus].
s. n. (med.) 1. scădere bruscă a activității (tonusului, tensiunii etc.) unui organ, însoțită de pierderea cunoștinței. 2. turtire a unui organ, în special a unui plămân în timpul pneumotoraxului. (< fr., lat. collapsus)
s. n. 1. prăbușire a unei construcții; (p. ext.) prăbușire (economică etc.); ruină, faliment. ♢ (tehn.) deformare, spargere a pereților. 2. dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului. 3. ~ gravitațional = prăbușire gravitațională. (< fr. collapse)
s. n. (med.) 1. scădere bruscă a activității (tonusului, tensiunii etc.) unui organ, însoțită de pierderea cunoștinței. 2. turtire a unui organ, în special a unui plămân în timpul pneumotoraxului. (< fr., lat. collapsus)
s. n. 1. prăbușire a unei construcții; (p. ext.) prăbușire (economică etc.); ruină, faliment. ♢ (tehn.) deformare, spargere a pereților. 2. dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului. 3. ~ gravitațional = prăbușire gravitațională. (< fr. collapse)
s. v. prăbușire gravitațională.
s. v. prăbușire gravitațională.