, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var. : colbuí vb. IV] – Colb + suf. -ăi.
vb. v. prăfui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiésc, imperf. 3 sg. colbăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. colbăiáscă
tranz. reg. A face să se colbăiască; a prăfui. [Sil. -bă-i] /colb + suf. ~ăi
intranz. reg. A se acoperi cu colb; a se prăfui. /colb + suf. ~ăi