, -Ă, colecționari, -e, s.m. și f. Persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.
s. m. (sil. -ți-o-), pl. colecționári
m. și f. Per-soană care face colecții; posesor al unei colecții. /<fr. collectionneur
s.m. – 1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa ‹ fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional.
s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. colecționárei; pl. colecționáre