, colecționez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge obiecte de același fel pentru a face o colecție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionner.
vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. colecționéz, 3 sg. și pl. colecționeáză
tranz. (materiale, obiecte) A aduna după anumite principii și cu un anumit scop, formând o colecție; a colecta. /<fr. collectionner
vb. I. tr. A aduna obiecte de același fel pentru a alcătui o colecție. [Pron. -ți-o-. / < fr. collectionner].
, -Ă, colecționari, -e, s.m. și f. Persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.
s. m. (sil. -ți-o-), pl. colecționári
m. și f. Per-soană care face colecții; posesor al unei colecții. /<fr. collectionneur
s.m. – 1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa ‹ fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional.
s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. colecționárei; pl. colecționáre
, colecționări, s.f. Acțiunea de a colecționa. [Pr: -ți-o-] – V. colecționa.
s. f., pl. colecționări
s.f. Acțiunea de a colecționa. [Pron. -ți-o-. / < colecționa].