, -OÁRE, colectori, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) În care se adună, se colectează gaze sau lichide. 2. S.n. Încăpere, recipient sau conductă pentru adunarea și conducerea lichidelor sau a gazelor în diferite sisteme tehnice. 3. S.n. Organ al rotorului unor mașini electrice, care schimbă legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. S.m. Persoană care strânge sau achiziționează de la producători mărfuri, produse etc. – Din fr. collecteur.
adj. m., (persoană) s. m., pl. colectóri; f. sg. și pl. colectoáre
(obiect) s. n., pl. colectoáre
(despre recipiente) În care se colectează fluide. ♢ Canal ~ canal central în care se adună apele colectate de întreaga rețea de canale, spre a le conduce într-un anumit loc. /<fr. collecteur
n. 1) Recipient sau conductă pentru colectarea și conducerea fluidelor. ~ de abur. ~ de apă. 2) Organ al rotorului unor mașini electrice. /<fr. collecteur
m. și f. Persoană care colectează sau achiziționează mărfuri, produse, bani pentru stat. /<fr. col-lecteur
adj. Care colectează fluide. // s.n. 1. Încăpere, recipient sau conductă pentru acumularea (temporară a) materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. Organ al rotorului unor mașini electrice având rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 3. Substanță organică folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă. // s.m. și f. Achizitor de mărfuri, de produse etc. pentru stat, pentru o anumită instituție etc. [Cf. fr. collecteur].
s. n. regiune a unui tranzistor având funcția de a colecta curentul principal. (< engl. collector, fr. collecteur)
I. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide. II. s. n. 1. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând. 3. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă. III. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc. (< fr. collecteur)