definiția colon definiție dex

coloni, s.m. Parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. – Din ngr. kólon.

coloni, s.m. Unitate bănească în Costa Rica și în Salvador. – Din sp. colono.

coloni, s.m. Parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. – Din ngr. kólon.

, coloni, s.m. 1. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.

colonuri, s.n. Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. – Din fr. côlon, lat. colon.

colonuri, s.n. Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. – Din fr. côlon, lat. colon.

, coloni, s.m. 1. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.

coloni, s.m. Unitate bănească în Costa Rica și în Salvador. – Din sp. colono.

s. v. colonist, două puncte.

s. v. colonist, două puncte.

(persoană, parte de vers, unitate băneasca) s. m., pl. colóni

(anat.) s. n., pl. colónuri

(persoană, parte de vers, unitate băneasca) s. m., pl. colóni

(anat.) s. n., pl. colónuri

n. Partea finală a intestinului gros. /<fr. côlon, lat. colon

n. Partea finală a intestinului gros. /<fr. côlon, lat. colon

s.m. – Muncitor agricol. Lat. colonus (sec. XVIII). – Der. colonie, s.f., din fr. colonie; colonist, s.m. (emigrant), din germ. Kolonist; colonial, adj., din fr. colonial; coloniale, s.f. pl. (articole alimentare de băcănie), din germ. Kolonialwaren; coloniza, vb., din fr. coloniser; colonizator, adj. (care colonizează).

s.m. – Muncitor agricol. Lat. colonus (sec. XVIII). – Der. colonie, s.f., din fr. colonie; colonist, s.m. (emigrant), din germ. Kolonist; colonial, adj., din fr. colonial; coloniale, s.f. pl. (articole alimentare de băcănie), din germ. Kolonialwaren; coloniza, vb., din fr. coloniser; colonizator, adj. (care colonizează).

s.n. Parte a intestinului gros cuprinsă între cecum și rect. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”. [Pl. -nuri. / < fr. cólon, cf. gr. kolon – intestin].

s.m. Unitate monetară în Costa Rica și în Salvador. [Pl. -es. / < fr., it. colon, sp. colón, cf. Cristóbal Colón – numele spaniol al lui Columb].

s.m. (La romani) Muncitor agricol care, fără să fie sclav, era legat de pământul pe care îl lucra, fiind obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. [< lat. colonus].

s.n. Semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). ♦ Subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. [< it., lat. colon].

s.n. Semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). ♦ Subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. [< it., lat. colon].

s.m. (La romani) Muncitor agricol care, fără să fie sclav, era legat de pământul pe care îl lucra, fiind obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. [< lat. colonus].

s.n. Parte a intestinului gros cuprinsă între cecum și rect. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”. [Pl. -nuri. / < fr. cólon, cf. gr. kolon – intestin].

s.m. Unitate monetară în Costa Rica și în Salvador. [Pl. -es. / < fr., it. colon, sp. colón, cf. Cristóbal Colón – numele spaniol al lui Columb].

s. n. porțiune a intestinului gros între cec² și rect. (<fr. côlon, lat. colon, gr. kolon)

s. n. porțiune a intestinului gros între cec² și rect. (<fr. côlon, lat. colon, gr. kolon)

s. m. 1. semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). 2. subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. (<lat. colon)

s. m. unitatea monetară în Costa Rica și în Salvador. (<fr., sp. colon)

s. m. (în Imperiul Roman și în evul mediu) muncitor agricol legat de pământul pe care îl lucra, obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. (<lat. colonus)

s. m. (în Imperiul Roman și în evul mediu) muncitor agricol legat de pământul pe care îl lucra, obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. (<lat. colonus)

s. m. unitatea monetară în Costa Rica și în Salvador. (<fr., sp. colon)

s. m. 1. semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). 2. subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. (<lat. colon)