s. f. (sil. -ți-e), art. coloráția (sil. -ți-a), g.-d. art. coloráției; pl. coloráții, art. coloráțiile (sil. -ți-i-)
f. Procedeu de cercetare microscopică constând în tratarea preparatelor cu coloranți bazici. [Art. colorația; G.-D. colorației; Sil. -ți-e] /<fr. coloration
s.f. (Liv.) Colorare. [Var. colorațiune s.f. / < fr. coloration].
s. f. colorare. ♢ metodă de laborator, constând în tratarea preparatelor microscopice, după o prealabilă fixare, cu diferiți coloranți. (< fr. coloration)