, -Ă, comați, -te, adj. (Rar) Care are coamă bogată, cu plete bogate; încomat. ♢ Stea comată = cometă. – Din coamă. Cf. lat. comatus.
s.m.pl. Nume dat de romani oamenilor de rând din Dacia (care purtau plete și capul descoperit). [Sg. comat. / < lat. comati < comatus – pletos].