, -Ă, combinativi, -e, adj. De combinare (1). – Din engl. combinative.
adj. m., pl. combinatívi; f. sg. combinatívi; f. sg. combinatívă, pl. combinatíve
adj. Cu caracter de combinare. [Cf. it. combinativo].
adj. cu caracter de combinare. (< engl. combinative).