, comentez, vb. I. Tranz. 1. A face observații asupra unei întâmplări, a unui eveniment etc.; a interpreta, a lămuri. 2. A analiza, a interpreta critic textul unei opere literare, istorice, un articol de lege etc. – Din fr. commenter, lat. commentari.
vb., ind. prez. 1 sg. comentéz, 3 sg. și pl. comenteáză
tranz. 1) (fenomene, evenimente, fapte, întâmplări) A expune, a atribui o semnificație personală; a interpreta. 2) (texte, acte etc.) A explica, clarificând locurile obscure; a prevedea cu comentariile necesare; a interpreta. /<fr. commenter
vb. – A face observații asupra unui eveniment, unei întîmplări etc. Lat. commentari, fr. commenter (sec. XIX). – Der. comentariu (înv. comentarie), s.n. (apreciere, comentare), din lat. commentarium (sec. XVII); comentator, s.m. (autor de comentarii), din lat. commentator (sec. XIX).
vb. I. tr. 1. A interpreta, a face observații (pe marginea unei întâmplări, a unei chestiuni etc.). ♦ (Peior.) A discuta, a interpreta cu răutate faptele sau spusele cuiva. 2. A analiza, a explica critic (o operă literară, istorică etc.) [< fr. commenter, cf. lat. commentari].
vb. tr. 1. a interpreta (pe marginea unei întâmplări, a unei chestiuni etc.). ♢ (peior.) a discuta, a interpreta cu răutate faptele sau spusele cuiva. 2. a analiza, a explica critic (o operă literară, istorică etc.). (< fr. commenter, lat. commentari)