, comít, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o faptă rea). – Din lat. committere.
, comiți, s.m. (Înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.
vb. a face, a făptui, a săvârși, (înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comít; conj. prez. 3 sg. și pl. comítă; ger. comițând; part. comís
tranz. (greșeli, fapte reprobabile) A face să aibă loc; a transpune în fapt; a săvârși; a făptui. /<lat. committere
m. ist. Persoană administrativă care stătea în fruntea unui comitat. /<lat. comens, ~itis
vb. – A săvîrși, a face, a înfăptui. Lat. committere, fr. commettre (sec. XIX), conjug. ca trimite. – Der. comitent, s.m. (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germ. Kommitent; comitet, s.n. (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din fr. comité, prin intermediul rus. komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, s.m. (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din bg. komitadži, tc. komitaci (Ronzevalle 141).
vb. III. tr. A face, a săvârși, a făptui. [P.i. comít. / cf. lat. committere, fr. commettre].
vb. tr. a face, a săvârși (ceva reprobabil). (< lat. committere)
s. m. conducător al unui comitat. (< lat. comes, it. comite)