, comisariate, s.n. 1. (În vechea organizare administrativă a țării) Secție a poliției orășenești condusă de un comisar (1). ♦ Localul acestei secții. 2. (În sintagma) Comisariat militar = organ de conducere militară locală de pe lângă fiecare unitate administrativă, ale cărei funcții de bază sunt definitie/recruta">recrutarea și definitie/incorpora">încorporarea celor supuși serviciului militar, precum și evidența situației militare a cetățenilor. ♦ Localul acestui organ. 3. (În U.R.S.S., până în anul 1946; în sintagma) Comisariat al poporului = minister. [Pr.: -ri-at] – Din fr. commissariat, (3) rus. komissariat.
f. 1) Organ de conducere social-politică, administrativă etc. ♢ ~ militar organ de conducere militară locală de pe lângă fiecare unitate administrativă, ale cărei funcții de bază sunt recrutarea și încorporarea celor supuși serviciului militar, precum și evidența situației militare a cetățenilor. 2) Localul unui astfel de organ de conducere. 3) (în unele țări) Secție a poliției orășenești condusă de un comisar. 4) Lo-calul secției orășenești de poliție. [Sil. -ri-at] /<fr. commissariat, rus. komissariat
s.n. (În vechea organizare administrativă a țării) Secție a unei poliții orășenești, condusă de un comisar; local în care funcționează o astfel de secție. [Pron. -ri-at. / < germ. Kommissariat, it. commissariato, fr. commissariat].
s.n. 1. Organ de conducere militară locală, care făcea recrutarea și încorporarea celor supuși serviciului militar și ținea evidența situației militare a cetățenilor. 2. (În fosta U.R.S.S.) Instituție sovietică condusă de un comisar2 (1) [în DN]. [Pron. -ri-at. / < rus. komissariat].
s. n. 1. secție a unei poliții orășenești condusă de un comisar; localul în care funcționează (cf. terminologiei exsovietice). 2. organ de conducere militară locală care ținea evidența situației militare a cetățenilor. 3. instituție sovietică condusă de un comisar (3). (< fr. commissariat, rus. komissariat)