competitori, -oare, s.m. și f. Concurent. [Var.: (înv.) compețítor, -oáre s.m. și f.] – Din fr. compétiteur, lat. competitor.
s. m., pl. competitóri
m. și f. 1) Persoană care aspiră la un grad științific, pregătindu-și teza fără întrerupere a lucrului de bază. 2) Persoană care candidează (la un premiu, la un grad sau titlu științific); candidat la ceva. /<fr. compétiteur, lat. competitor
s.m. și f. Concurent, candidat (într-o competiție). [Cf. fr. compétiteur, lat. competitor].
s. f., g.-d. art. competitoárei; pl. competitoáre
s.m. și f. v. competitor.