compiléz, vb. I. Tranz. A aduna fapte sau păreri din operele diverșilor autori pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală. – Din fr. compiler, lat. compilare.
vb., ind. prez. 1 sg. compiléz, 3 sg. și pl. compileáză
tranz. (idei, date, etc.) A aduna din lucrări străine, reunind și elaborând o lucrare lipsită de originalitate. /<fr. compiler, lat. compilare
vb. I. tr. A culege fragmente și idei din diverși autori pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală importantă. [< fr. compiler, cf. lat. compilare – a jefui].
compilații, s.f. Lucrare, operă care cuprinde idei și fragmente din diverși autori, neprelucrate în mod personal. – Din fr. compilation, lat. compilatio.
s. f. (sil. -ți-e), art. compiláția (sil. -ți-a), g.-d. art. compiláției; pl. compiláții, art. compiláțiile (sil. -ți-i-)
f. Lucrare (operă) lipsită de originalitate, conținând idei extrase din diverse surse. [Art. compilația; G.-D. compilației; Sil. -ți-e] /<fr. compilation, lat. compilatio, ~onis
s.f. Compilare. ♦ Lucrare care conține idei, fragmente strânse din diferiți autori, fără o prelucrare personală a autorului. ♦ (Cib.) Traducere a unui algoritm dintr-un limbaj într-altul. [Gen. -iei, var. compilațiune s.f. / cf. fr. compilation, lat. compilatio].