s.f. Însușirea de a prezenta un caracter complementar, de a fi alcătuit din părți complementare. – Din fr. complémentarité.
s. f., g.-d. art. complementarității
f. Caracter complementar. /<fr. complémentarité
s.f. Însușirea a ceea ce este complementar. ♢ Teoria complementarității = teorie formulată de fizicianul N. Bohr pentru a da o caracterizare generală a modului de interpretare a proceselor atomice. [Cf. fr. complémentarité].
s. f. însușirea a ceea ce este complementar. (< fr. complémentarité)