completéz, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.
vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pâna la suma de ...)
vb., ind. prez. 1 sg. completéz, 3 sg. și pl. completeáză
tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter
completași, s.m. (Înv.) Soldat care, după terminarea serviciului militar, era ținut în evidența armatei o anumită perioadă de timp, înainte de a fi trecut în rezervă. – Completa + suf. -aș.
s. m., pl. completáși