(rar) complicități, s.f. Participare secundară la săvârșirea unei infracțiuni; p. ext. tolerarea sau ascunderea unei fapte neîngăduite săvârșite de altul. – Din fr. complicité.
s. f., g.-d. art. complicității; pl. complicități
f. 1) Caracter complice. 2) Acord tacit, spontan și deseori inexprimat între persoane. Zâmbet de ~. /<fr. complicité
s.f. Participare la făptuirea unei infracțiuni. ♦ Înlesnire, ascundere a unei fapte penale sau reprobabile, săvârșite de cineva. [Cf. fr. complicité].
s. f. participare la săvârșirea unei fapte penale sau reprobabile. (< fr. complicité)