s. f. (sil. -ni-an-), pl. comuniánte
comunianți, -te, s.m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.
s. m. (sil. -ni-ant), pl. comuniánți
s.m.f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].
s.m. și f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].
s. m. f. cel care primește, sau care face comuniunea (2). (<fr. communiant)