conăcării, s.f. (Reg.) Orație de nuntă; urare făcută mirilor. – Conăcar + suf. -ie.
s. v. colăcărie, orație.
s. f., art. conăcăría, g.-d. art. conăcăríei; pl. conăcăríi, art. conăcăríile
f. Orație de nuntă ro-stită de conăcari în cinstea mirilor și a oaspeților. [Art. conăcăria; G.-D. conăcă-riei; Sil. -ri-e] /conăcar + suf. ~ie