concentrate, s.n. 1. Produs bogat în minerale utile, obținut prin concentrare (3). 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic și printr-un procent mare de substanțe hrănitoare, care poate fi consumat după ce, în prealabil, a fost încălzit, fiert în apă etc. – Din fr. concentré.
concentrați, -te, adj. 1. Care are o concentrație mare. ♢ Furaje concentrate = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată, bogate în proteine și cu procent redus de apă. 2. (Despre stil, limbaj) Concis. – V. concentra.
adj. 1. v. prescurtat. 2. v. concis. 3. încordat. (Expresia ~ a cuiva; om ~.) 4. v. tare.
s. n., pl. concentráte
n. 1) Produs alimentar cu volum redus, având un procent ridicat de substanțe hrănitoare. 2) Produs industrial brut bogat în materii prime utile. 3) chim. Substanță obținută prin flotație. 4) Furaj de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată. /v. a concentra
adj. Care are concentrație mare. // s.n. 1. Produs minier cu substanțe utile extrase din minereu steril, folosit în metalurgie. 2. Produs alimentar obținut prin uscarea și presarea unui aliment fără ca acesta să-și piardă calitățile nutritive. [< concentra, cf. germ. Konzentrat].
s. n. 1. produs minier bogat în minerale utile, prin eliminarea sterilului. 2. produs alimentar de volum mic și procent mare de substanțe nutritive. (<germ. Konzentrat, fr. concentré)
adj. 1. care are concentrație mare. ♢ furaje -e = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată. 2. (despre stil) concis. (<concentra)
, concentrații, s.f. (Chim.) Grad de saturare, de densitate al unui corp; raport între cantitatea de component dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. – Din fr. concentration.
s. f. (sil. -ți-e), art. concentráția (sil. -ți-a), g.-d. art. concentráției; pl. concentráții, art. concentráțiile (sil. -ți-i-)
f. chim. Raport dintre cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obișnuită. [Art. concentrația; G.-D. concentrației; Sil. -ți-e] /<fr. concentration
s.f. Grad de saturare, de densitate al unui corp; raportul care se stabilește între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. [Gen. -iei, var. concentrațiune s.f. / cf. fr. concentration, it. concentrazione].