, concentrații, s.f. (Chim.) Grad de saturare, de densitate al unui corp; raport între cantitatea de component dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. – Din fr. concentration.
s. f. (sil. -ți-e), art. concentráția (sil. -ți-a), g.-d. art. concentráției; pl. concentráții, art. concentráțiile (sil. -ți-i-)
f. chim. Raport dintre cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obișnuită. [Art. concentrația; G.-D. concentrației; Sil. -ți-e] /<fr. concentration
s.f. Grad de saturare, de densitate al unui corp; raportul care se stabilește între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. [Gen. -iei, var. concentrațiune s.f. / cf. fr. concentration, it. concentrazione].