concilianți, -te, adj. Împăciuitor; care se lasă ușor înduplecat. [Pr.: -li-ant] – Din fr. conciliant.
adj. m. (sil. -li-ant), pl. conciliánți; f. sg. conciliántă, pl. conciliánte
Care cade de acord; înclinat spre cedări. [Sil. -li-ant-] /<fr. conciliant
adj. Împăciuitor; ușor de înduplecat. [Pron. -li-ant. / cf. fr. conciliant].
adj. care se lasă ușor înduplecat; împăciuitor. (<fr. conciliant)