adj. m., pl. concitáți; f. sg. concitátă, pl. concitáte
adj. (Liv.) Ațâțat, întărâtat, furios. [< lat. concitatus].
s. f., g.-d. art. concitáției; pl. concitáții
s.f. (Liv.) 1. Excitare. 2. Răscoală, tulburare, neliniște. [< lat. concitatio].
s. f. 1. excitație. 2. răscoală, tulburare, neliniște. (<lat. concitatio)