concludenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis.
adj. m., pl. concludénți; f. sg. concludéntă, pl. concludénte
și adverbial 1) Care convinge; care aduce o confirmație; bazat pe probe convingătoare; confirmativ. Experiență ~tă. Rezultat ~. 2) Care conclude; exprimat în calitate de concluzie; conclusiv. Decizie ~tă. /<lat. concludens, ~ntis
adj. (adesea adv.) Care convinge; convingător. [Cf. lat. concludens, it. concludente].
adj. (și adv.) care convinge; convingător. ♢ (log.) pe baza căruia se poate trage o concluzie. (< lat. concludens, it. concludente)
s. f., g.-d. art. concludénței
s. f. însușire a unui argument, a unei probe de a fi concludentă; caracter concludent. (< it. concludenza)