conclusivi, -e, adj. Care constituie o concluzie, care conchide. ♢ (Gram.) Propoziție conclusivă = propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var.: concluzív, -ă adj.] – Din fr. conclusif.
adj. m., pl. conclusívi; f. sg. conclusívă, pl. conclusíve
1) Care conclude; exprimat în calitate de concluzie; concludent. Decizie ~ă. 2): Propoziție ~ă propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție ~ă conjuncție prin care se introduce o propoziție conclusivă. /<fr. conclusif, lat. conclusivus
adj. (Rar) Care constituie o concluzie; care conchide. ♢ (Gram.) Propoziție conclusivă (și s.f.) = propoziție coordonată care arată o urmare, o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var. concluziv, -ă adj. / cf. it. conclusivo, fr. conclusif].
adj. care constituie o concluzie; care conchide. o propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție ~ ă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. (< fr. conclusif)