concreționari, -e, adj. Care prezintă concrețiuni. – [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionnaire.
adj. m. (sil. -ți-o-), pl. concreționári; f. sg. concreționáră, pl. concreționáre
adj. Care prezintă concrețiuni. [fr. concrétionnaire].
adj. care prezintă concrețiuni. (< fr. concrétionnaire)
s.f. 1. Operație de transformare, printr-un tratament, termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid. 2. Formare a concrețiunilor. [Pr.: -ți-o-] – V. concreționa.
s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. concreționării
s.f. Operație de transformare printr-un tratament termic a unui conglomerat de pulberi de metale, de metaloizi sau de compuși organici într-un corp solid. ♦ (Geol.) Formare de concrețiuni. [< concreționa].
s. f. sintetizare. (< concreționa)