condili, s.m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.
m. Proeminență osoasă. ~ femural. /<fr. condyle
s.m. Ieșitură, vârf, proeminență a unui os prin care se face articulația. [< fr. condyle, cf. gr. kondylos – articulație].
s. m. proeminență osoasă articulată. (< fr. condyle)
elem. „vârf, proeminență, condil”. (< fr. condyl/o/-, cf. gr. kondylos)