condiționez, vb. I. Tranz. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. ♦ A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conditionner.
vb. a determina. (Factori care ~ producerea fenomenului.)
vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. condiționéz, 3 sg. și pl. condiționeáză
tranz. 1) (fapte, fenomene etc.) A determina printr-o condiție. 2) (acțiuni, stări de lucruri) A accepta cu anumite condiții. 3) (valabilitatea unor acte) A supune unei condiții. [Sil. -ți-o-] /<fr. conditionner
condiționez, vb. I. Tranz. 1. A fi condiția, de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita definitie/valabil">valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. ♢ A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. [Pr.: -ți-o-]. – Fr. conditionner.
vb. I. tr. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a provoca ceva. 2. A supune valabilitatea unui act unor condiții. ♦ A admite (ceva) sub rezerva anumitor condiții. [Pron. -ți-o-. / < fr. conditionner, cf. it. condizionare].
cb. tr. 1. a constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru. 2. a supune valabilitatea unui act unor condiții. ♦ a adminte (ceva) sub rezerva anumitor condiții. (< fr. conditionner)
condiționați, -te, adj. (În sintagmele) Aer condiționat = aer menținut prin instalații speciale în condiții optime de temperatură, umiditate și puritate. (Psih.) Reflex condiționat = reacție bazată pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța cerebrală între două focare de excitație care coincid în timp. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conditionné.
adj. m., pl. condiționáți; f. sg. condiționátă, pl. condiționáte
1) v. A CONDIȚIONA. 2): Aer ~ aer trecut printr-un sistem special de ventilație în scopul păstrării proprietăților lui optime. 3) psih.: Reflex ~ reflex dobândit în cursul vieții prin coincidența repetată a excitanților. [Sil. -ți-o-] /v. a condiționa
condiționați, -te, adj. (În expr.) Aer condiționat = aer menținut prin instalații speciale în condiții optime de temperatură, umiditate și puritate. (Psih.) Reflex condiționat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța cerebrală între două focare de excitație care coincid în timp; constituie mecanismul fiziologic universal care stă la baza activității nervoase superioare la om și la animale și asigură definitie/adapta">adaptarea precisă a organismului la mediul înconjurător. [Pr.: -ți-o-]. – Fr. conditionné.
adj. Care îndeplinește anumite condiții; care este făcut în anumite condiții (date). ♢ Aer condiționat = aer din interiorul unei încăperi, menținut în anumite condiții de puritate, de temperatură etc.; reflex condiționat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța creierului între două focare de excitație care coincid în timp. [< condiționa].
adj. care îndeplinește anumite condiții; făcut în anumite condiții (date). o aer ~ = aer din interiorul unei încăperi menținut în anumite condiții de puritate, temperatură etc.; reflex ~ = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța creierului între două focare de excitație care coincid în timp. (< fr. conditionné)