, condotieri, s.m. (Înv.) Căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papii, în Italia. [Pr.: -ti-er] – Din it. condottiere.
s. m. (sil. -ti-er), pl. condotiéri
s.m. 1. Căpitan, comandant de mercenari în Italia în sec. XIV-XV în slujba principilor, a papilor sau a orașelor. 2. (Fig.) Om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze. [Pron. -ti-er. / < it. condottiere].