conduplicații, s.f. 1. (Bot.) Stare a unui organ conduplicat. 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. – Din fr. conduplication.
s. f. (sil. -pli; -ți-e), art. conduplicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. conduplicáției; pl. conduplicáții, art. conduplicáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. 1. Starea unui organ conduplicat. 2. (Ret.) Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. [Gen. -iei, var. conduplicațiune s.f. / cf. fr. conduplication, lat. conduplicatio].