conduplicați, -te, adj. (Bot.; despre organe) Îndoit în lungime, în două jumătăți apropiate. – Din fr. condupliqué.
adj. m. (sil. -pli-), pl. conduplicáți; f. sg. conduplicátă, pl. conduplicáte
adj. (Bot.; despre un organ) Îndoit în lungime, în două jumătăți apropiate. [Cf. fr. condupliqué].
adj. (bot.; despre un organ) îndoit longitudinal în două jumătăți suprapuse. (< fr. condupliqué)
conduplicații, s.f. 1. (Bot.) Stare a unui organ conduplicat. 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. – Din fr. conduplication.
s. f. (sil. -pli; -ți-e), art. conduplicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. conduplicáției; pl. conduplicáții, art. conduplicáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. 1. Starea unui organ conduplicat. 2. (Ret.) Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. [Gen. -iei, var. conduplicațiune s.f. / cf. fr. conduplication, lat. conduplicatio].