conectéz, vb. I. Tranz. A uni, a lega, a conexa două sau mai multe conducte electrice. – Din fr. connecter, lat. connectere.
vb., ind. prez. 1 sg. conectéz, 3 sg. și pl. conecteáză
tranz. 1) (conducte electrice) A uni prin conexiune. 2) (abonați ai unei rețele telefonice sau diferite posturi telegrafice) A pune în legătură directă. /<fr. connecter, lat. connectere
vb. I. tr. A lega, a uni, a conexa două conductoare electrice. [< lat. connectere, fr. connecter].