conferențiari, -e, s.m. și f. 1. Persoană care ține o conferință. 2. Grad în învățământul superior, intermediar între lector și profesor; persoană care deține acest grad. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. conférencier.
s. orator, vorbitor, (rar) cuvântător. (Un ~ bine documentat.)
s. m. (sil. -ți-ar), pl. conferențiári
m. și f. 1) Persoană care ține o conferință. 2) Persoană care predă într-o instituție de învățământ superior, deținând funcția intermediară între lector și professor. /<fr. conférencier
s.m. și f. 1. Persoană care ține o conferință, vorbitor. 2. Grad în învățământul superior imediat inferior profesorului; persoană care acest grad. [Pron. -ți-ar. / cf. fr. conférencier].
s. m. f. 1. cel care ține o conferință, vorbitor. 2. grad în învățământul superior. (< fr. conférencier)
s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. conferențiárei; pl. conferențiáre