vb., ind. prez. 1 sg. confeséz, 3 sg. și pl. confeseáză
intranz. A încredința o confesiune; a face confidențe; a se destăinui; a se spovedi. /<fr. confesser
vb. I. refl. (Rar) A mărturisi cuiva ceva intim, a se destăinui, a se spovedi. [< fr. confesser].