confidențe, s.f. Încredințare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire. – Din fr. confidence, lat. confidentia.
s. f., g.-d. art. confidénței; pl. confidénțe
f. Comunicare a unor gânduri sau a unor fapte ascunse; spovedanie; confesiune. /<fr. confidence, lat. confidentia
s.f. Încredințare, mărturisire, destăinuire a unei taine, a unui gând intim. [Cf. it. confidenza, fr. confidence, lat. confidentia].
s. f. încredințare a unei taine, a unui gând intim; destăinuire. (< fr. confidence, lat. confidentia)